I Custodi del Dialetto Barasino
“Panarén” l’èr un pruèrbis ch’i di?èvun chi da nön. Ma se l’èra Panarén? la sa quasi pü nisön. L’era vön de chi ani là… quèi de tanti ani fà.
Me regòrdi i prìmi migrànti rüvàdi a Sant’Angel dal Véneto: papà, màma e ’na scòrba de fiöi.
Ghe n’èra tante ànca da nöme, de famìglie nümerùše, ma i véneti i ne batèvun, tànte che se dišèva: “Véneti e paišàn i fan du vòlte a l’an”.
Quante üsmade ho fai da picinen, trè volte ala stemana gh’èra le infurnade. Me stèvi propi li, davanti al Fabricòn, e quande el sciur Ripa ià tirèva föra dal furne, el prufüme el se spandèva tüte inturne.
Quan’ che s’èri picinén me purtèva me papà cu’ un scartòce de luèn, in castèl, in lanselà
in de Rinaldu el magatlè tüti i dì ‘l fèva balà un burdèl de magatèi. Un spetacul de quèi bèi!
Nèi tèmpi indré, la mišéria l’èra tànta. Àla Masàja Bàsa ghe stèva el Gnàm cun la sô dòna e quàter fiöi.
Merculdì e dumìnica, du giurnàde impurtanti per el noste paìš, in piàsa se truèva i mediatùri, i paišàn i rüvèun dale casìne del circundàri, se püdèva no mancà, davanti a un bicér se parlèva de afàri.
L’ustaria del campanén j ghe di?un “ Circulén”. L’èra un Circul, chi ani là. Per iscriti: i cavafià.
Riproduzione Riservata